Asa cum suntem obisnuiti, cel putin in ultimul timp, saptamanal incercam sa avem partede experientele vanatoresti care sa ne faca sa simtim fiorul si mandria vanatorii la caprior in sezonul de vanatoare de selectie pentru aceasta specie nobila. Avand in vedere ca nu suntem departe de locul organizarii vanatorii, ne trezim la ora 03:00, si eu si camaradul meu de vanatoare, in asa fel incat sa ne vedem la punctul de intalnire stabilit de cu seara. Facem ultimele verificari ale echipamentului si dupa ce Cristi a intarziat cateva minute din cauza unui filtru general de politie postat in centrul Bucurestilor, purcedem la drum sa ne vedem cu paznicul de vanatoare. In mai putin de o ora ajungem la destinatie si dupa cateva vorbe schimbate cu paznicul de vanatoare mutam toate cele necesare in masina de teren pregatita, alimentam si plecam in teren. Pentru mine este un teren nou si cu atat mai mult, fiind un vanator incepator, fiorul vanatorii se instaleaza inca de la intrarea in terenul foarte primitor la prima vedere. Dupa cativa kilometri patrunsi in teren incepem sa vedem, o capra in lanul de grau, cu privirea fixata pe noi, o fazanita cu pui, un fazan frumos care alearga in fata masinii cam 200 metri si tot asa pana cand deodata vedem un caprior in lanul de grau nedumerit de existenta masinii pe domeniul lui. Camaradul meu de vanatoare impreuna cu paznicul il analizeaza si decid ca este un exemplar de selectie.
Cristian incearca sa gaseasca o pozitie comoda de foc dar din pacate masina avea un bullbar destul de mare care il incomodeaza la tintit si decide sa aseze mana stanga sub arma ca sa poata vedea vanatul in luneta. Trage un foc; capriorul simte pericolul si face cateva salturi la care paznicul de vanatoare foarte inspirat il fluiera. Atintit de fluierat, sau poate doar curios, tapul se opreste. Desi distanta crescuse considerabil Cristian hotaraste ca poate sa dea si al doilea foc. Trage si din pacate capriorul topaie catre un palc de padure parca mai tantos si mai voios. Eu am asteptat langa masina cu luneta la ochi pana cand tapul a intrat in padure. Vroiam sa il vad si sa ma asigur sa nu fie ranit. Resemnati am plecat si mai adanc in teren in cautarea altui exemplar. Primele doua focuri au fost pe la orele 05:40 si de aici nimic pana pe la 08:30.
Am facut multi kilometri pe un teren destul de complex plin de culturi de grau, lucerna, trifoi, floarea sorelui, rapita si porumb, toate alternate, parca voit in asa fel incat peisajul completat de stuf era cubismul abstract timpuriu al lui Picasso.
Dintr-o data vedem un caprior intr-unul din lanurile de grau. Adrenalina deja era valvoi si la mine si vizibil si la Cristian. Dupa cateva secunde de observatie Cristian isi da seama ca nu poate aseza arma bine si imi sopteste ca daca pot eu sa trag, sa trag. Eu aveam deja Capriorul in catare dar aveam doua posibilitati: sa trag la corp orbeste prin grau sau sa trag la gat cu riscul de a rata. Nu stiam cum este orientat corpul caproirului in grau si eu vedeam doar capul si gatul; am fixat arma bine, mi-am tinut respiratia si am dat drumul focului… Paznicul de vanatoare m-a felicitat si am mers la locul faptei. Graul era incarcat de roua diminetii si de ploaia recenta si pana la caprior aveam deja cateva kilograme in pls pe pantaloni. Cuvintele Paznicului de vanatoare m-au facut sa ma simt foarte bine pentru tot restul zilei:”lovitura de mester, nu gluma”. Am tras in gat si am nimerit fix unde trebuia, de la o distanta de aproape 100 metri. un exemplar de selectie foarte frumos, asa cum se vede si in pozele facute la fata locului.
Nu am stat foarte mult pe ganduri pentru ca mai aveam de gasit un exemplar si pentru camaradul meu de vanatoare. Am pornit in continuare foarte atenti, avantajati de vremea putin posomarata dar numai buna de vanatoare. In drumul nostru prin salbaticie am vazut foarte multi pui de fazan, ca niciodata parca, doua vulpi si chiar si o pisica salbatica foarte frumoasa dar destul de sfioasa si timida. Pe la orele 10:10 am reusit sa mai vedem un caprior, care fiind foarte alertat de prezenta nostra nu a stat decat 2 secunde in acelasi loc dupa care a topait prin graul auriu pana s-a facut nevazut. Impreuna am decis ca partida de vanatoare se poate incheia si ne-am indreptat catre iesirea din fondul de vanatoare, fiecare cu gandul la momentele marcante petrecute impreuna in aceasta partida fantastica de vanatoare.
Privind in ansamblu, ziua de vanatoare a fost fantastica, am vazut foarte multe animale, am avut timp sa le studiem si sa discutam impreuna despre fiecare in parte. Multumim organizatorilor si asteptam cu drag ziua in care o sa mergem iar la vantoare acolo pentru capriorul pe care il cautam pentru colegul meu, desi vremea nu prea tine cu noi in aceasta saptamana.
O sa revenim cu povestea capriorului care, dupa cum zicea paznicul de vanatoare, “a avut zile”.
In incheiere reamintim ca suntem in perioada de selectie la Caprior si ne asteptam sa fie scoase din fondurile de vanatoare exemplare de selectie indelung observate si analizate in asa fel incat sa pastram o populatie sanatoasa si curata de caprior pe intreg intinsul fondurilor de vanatoare din Romania.
Cristian incearca sa gaseasca o pozitie comoda de foc dar din pacate masina avea un bullbar destul de mare care il incomodeaza la tintit si decide sa aseze mana stanga sub arma ca sa poata vedea vanatul in luneta. Trage un foc; capriorul simte pericolul si face cateva salturi la care paznicul de vanatoare foarte inspirat il fluiera. Atintit de fluierat, sau poate doar curios, tapul se opreste. Desi distanta crescuse considerabil Cristian hotaraste ca poate sa dea si al doilea foc. Trage si din pacate capriorul topaie catre un palc de padure parca mai tantos si mai voios. Eu am asteptat langa masina cu luneta la ochi pana cand tapul a intrat in padure. Vroiam sa il vad si sa ma asigur sa nu fie ranit. Resemnati am plecat si mai adanc in teren in cautarea altui exemplar. Primele doua focuri au fost pe la orele 05:40 si de aici nimic pana pe la 08:30.
Am facut multi kilometri pe un teren destul de complex plin de culturi de grau, lucerna, trifoi, floarea sorelui, rapita si porumb, toate alternate, parca voit in asa fel incat peisajul completat de stuf era cubismul abstract timpuriu al lui Picasso.
Dintr-o data vedem un caprior intr-unul din lanurile de grau. Adrenalina deja era valvoi si la mine si vizibil si la Cristian. Dupa cateva secunde de observatie Cristian isi da seama ca nu poate aseza arma bine si imi sopteste ca daca pot eu sa trag, sa trag. Eu aveam deja Capriorul in catare dar aveam doua posibilitati: sa trag la corp orbeste prin grau sau sa trag la gat cu riscul de a rata. Nu stiam cum este orientat corpul caproirului in grau si eu vedeam doar capul si gatul; am fixat arma bine, mi-am tinut respiratia si am dat drumul focului… Paznicul de vanatoare m-a felicitat si am mers la locul faptei. Graul era incarcat de roua diminetii si de ploaia recenta si pana la caprior aveam deja cateva kilograme in pls pe pantaloni. Cuvintele Paznicului de vanatoare m-au facut sa ma simt foarte bine pentru tot restul zilei:”lovitura de mester, nu gluma”. Am tras in gat si am nimerit fix unde trebuia, de la o distanta de aproape 100 metri. un exemplar de selectie foarte frumos, asa cum se vede si in pozele facute la fata locului. 
Nu am stat foarte mult pe ganduri pentru ca mai aveam de gasit un exemplar si pentru camaradul meu de vanatoare. Am pornit in continuare foarte atenti, avantajati de vremea putin posomarata dar numai buna de vanatoare. In drumul nostru prin salbaticie am vazut foarte multi pui de fazan, ca niciodata parca, doua vulpi si chiar si o pisica salbatica foarte frumoasa dar destul de sfioasa si timida. Pe la orele 10:10 am reusit sa mai vedem un caprior, care fiind foarte alertat de prezenta nostra nu a stat decat 2 secunde in acelasi loc dupa care a topait prin graul auriu pana s-a facut nevazut. Impreuna am decis ca partida de vanatoare se poate incheia si ne-am indreptat catre iesirea din fondul de vanatoare, fiecare cu gandul la momentele marcante petrecute impreuna in aceasta partida fantastica de vanatoare.
Privind in ansamblu, ziua de vanatoare a fost fantastica, am vazut foarte multe animale, am avut timp sa le studiem si sa discutam impreuna despre fiecare in parte. Multumim organizatorilor si asteptam cu drag ziua in care o sa mergem iar la vantoare acolo pentru capriorul pe care il cautam pentru colegul meu, desi vremea nu prea tine cu noi in aceasta saptamana.
O sa revenim cu povestea capriorului care, dupa cum zicea paznicul de vanatoare, “a avut zile”.
In incheiere reamintim ca suntem in perioada de selectie la Caprior si ne asteptam sa fie scoase din fondurile de vanatoare exemplare de selectie indelung observate si analizate in asa fel incat sa pastram o populatie sanatoasa si curata de caprior pe intreg intinsul fondurilor de vanatoare din Romania.
