A trecut de 15 mai si cu totii stim ca a inceput sezonul de vanatoare la caprior. Conform traditiei pe care o respect de cativa ani, imi pregatesc toate actele, platesc cotizatia si autorizatia de vanatoare, verific carabina si luneta si bineinteles obtin acordul sotiei sa plec la vanatoare. Anul acesta sunt insotit de un bun prieten vanator care merge pentru prima data la caprior.
Destinatia este un fond din judetul Buzau, o zona de deal si munte ce se intinde pe mai multi kilometri; peisajul este atat de frumos incat de nenumarate ori ma duc acolo cateva zile cu familia sa ne relaxam.
Paznicii de vanatoare ne asteapta, incercam sa plecam de vineri seara, dar programul de lucru incarcat nu ne permite; asa ca am plecat la ora 2:30 din Bucuresti, cu bagajele facute, verificam inca odata ca avem arme, acte si munitie si nici nu simtim cum trece timpul povestind despre partidele si trofeele din anii trecuti; la 4:30 i-am luat si pe paznici, am completat autorizatiile si am intrat in fond. Am urcat cu masina prin padure pana unde ne-a permis drumul si bineinteles caprioarele ne-au intampinat la tot pasul, din pacate numai femele, numai bine sa repetam cateva epolari si sa verificam lunetele. Ne-am impartit si am pornit in cautarea capriorului, zonele de observatie nu erau departe, asa incat in cateva minute vad primul caprior la marginea padurii, am pus cracanul in pamant si am fixat carabina pe vanat, observ insa din primele secunde trofeul; este mult prea inalt pentru a putea fi recoltat, il studiem bine si ajungem la concluzia ca il lasam in pace. Mai vedem cateva caprioare si un tap foarte tanar si suntem nevoiti sa plecam catre alt loc.
Pe drum facem pana, se taie anvelopa si este clar ca o sa ne chinuim un pic sa rezolvam problema; dimineata de vanatoare era terminata pentru noi.
Ne intalnim din nou seara intru-un punct inalt de observatie; nu ajungem bine si un caprior apare la mai putin de 50 de metri; am observat cu totii cu ochiul liber ca este mic, vedem apoi pe rand o multime de caprioare si 9 capriori la distante destul de mari, insa majoritatea sunt trofee mari sau capriori mici de viitor, apare unul cu o malformatie clara la un corn, insa intra repede in desis si nu mai iese.
Eu plec cu paznicul in alta zona, insa nu avem noroc sa observam decat caprioare. Se face 20:30 si ne intoarcem sa ii luam pe colegii nostrii; pe drum vad cu coada ochiului o forma roscata in desis, opresc repede masina, ne dam jos si incercam sa evaluam tapul. Distanta era peste 150 de metri si ne puteam misca in voie, nu ne-a observant; era un caprior mai in varsta, avem ceva grosime la coarne dar nu erau nici de departe egale sau simetrice, paznicul recunoaste trofeul – il observase, si imi da permisiunea sa trag. Caut o pozitie buna, ma asez pe burta, pun arma pe mana si astept vanatul in pozitia ideala. Am tras, capriorul a facut doi pasi si s-a intors, a ramas in aceeasi pozitie; imi era clar ca am ratat, m-am ridicat nervos fara sa ma gandesc ca puteam incarca arma din nou si sa mai incerc odata, atunci m-a observat si a sarit in padure; am verificat riguruos zona sa nu cumva sa il fi ranit. Ziua de vanatoare se terminase.
Ne intalnim a doua zi dimineata devreme, in aceasi locatie ca si seara, colegul meu intra pe o parte si eu ma duc mai departe in cautarea mult visatului caprior; observ doi masculi intr-un luminis la marginea padurii, insa erau deja alerti, unul dintre ei era un sulitar de cativa ani numai bun de impuscat; incerc sa-l caut in zona insa disparuse.
Poc… se aude in departare si in cateva secunde colegii nostri ne suna sa ne confirme ca au reusit sa impuste un caprior.
Verificam repede alte zone de luminis, mai vedem cateva caprioare si capriori tineri si asteptam sa se recupereze tapul vanat. Il punem in masina si mergem in alte locatatii; intr-un moment de inspiratie paznicul zice “hai sa mergem se verificam si pe aici…” stiam un pic zona dar nu vazusem niciodata multi capriori acolo, erau multe fanete la iesirea din sat spre padure. Vedem imediat o caprioara, dupa cateva minute zaresc un grup de trei caprioare pe partea stanga, mancau linistite; punem repede binoclu si ne dam seama ca sunt doi masculi si o femela, evaluam rapid trofeele, unul dintr ei are clar coarnele foarte subtiri si paralele; am incarcat arma si am tras, distanta mica de 50m mi-a permis sa trag rapid, a marcat focul printr-o saritura pe picioarele din spate, insa se indreapta rapid catre padure. Parerile sunt impartite, eu zic ca am nimerit, unul din baieti ca nu, ne indreptam catre locul loviturii, observam imediat urma mare de sange si asteptam cateva minute (pauza de tigare); pornim in cautarea vanatului si dupa cativa metri il observam cazut in iarba, facem onorurile vanatului si al vanatorului, punem crotaliile, completam autorizatia si ne indreptam fericiti catre cabana de vanatoare.
Am facut un tablou si cateva poze pentru a ne aminti de inca o memorabila vanatoare de selectie la caprior in zona Buzau.
P.S. Pastrama este la macerat in timp ce scriu, o sa apara si reteta imediat ce am cateva poze
